|
|||||||
|
|
|
|||||
|
|
|||||||
Vestigii arheologice dovedesc prezența omului în vatra localității încă din epoca neolitică . Mai târziu în perioada romană va fi cuprinsă în aria cetății
Morisena, aflată pe locul Cenadului de astăzi. În anul 1542 Sânnicolau Mare este ocupat de turci, aici funcționând o școala de ieniceri.
În 1718 Banatul ajunge sub stăpânirea austriacă, iar Sânnicolau Mare devine proprietatea
Casei de Habsburg . În această perioadă localitatea se dezvoltă mult , astfel că în 1772 pe harta iosefină a Banatului figureză locuită de 711 familii și având un hotar de peste 21.400 iugăre. În anul 1799 în partea numită Sighet este găsit tezaurul din Sânnicolau Mare, compus din 23 de piese din aur datând aproximativ din sec.VIII-IX. În prezent tezaurul se află expus la Viena. Tot în anul 1799 se înființează Școala de agricultură , modernizată în 1863, fiind prima școală agricolă din Banat.
În a doua jumătate a secolului al IX -lea Sânnicolau Mare se dezvoltă mult. Astfel
în 1854 localitatea are lumină electrică furnizată de uzina morii Prochaska. În anul 1893 se construiește clădirea Primăriei iar în 1895 se construiește calea ferată Sânnicolau Mare - Timișoara.
Anul 1881 avea să
însemne pentru Sânnicolau Mare nașterea marelui compozitor Béla Bartók , tatăl fiind directorul Școlii agricole, iar mama învățătoare . Înainte de cel de-al doilea război mondial Sânnicolau Mare este reședința de plasă a județului Timiș - Torontal, iar in 1968 va devenii centru de raion al regiunii Banat. Orașul în dezvoltarea sa ține pasul cu timpurile, în anii din urmă el se modernizează.